De partea întunecată a whisky-ului

Alcoolul etilic este o substanță toxică. În cantități mai mari este letală, iar în doze mici induce o stare psihoactivă. Pe lângă efectele psihologice imediate, alcoolul ne afectează trupul pe termen lung având un potențial sporit pentru a ne ucide prin variate forme de ciroză sau alte tipuri de cancer. Alte efecte încă dezbătute sunt date de posibilitatea favorizării bolilor cardiovasculare.

Pentru a putea măsura corect adevăratul pericol reprezentat de alcool, cel mai bine ar fi să privim disjunct trei factori diferiți: efectele imediate ale intoxicării, potențialul creării dependenței și acțiunile pe termen lung asupra sănătății. Sunt greu de trasat granițele dintre ce este de acceptat și ce este rău despre alcool și asta pentru că în caz de abuz substanța are potențialul necesar pentru a ruina viața în mai multe moduri.

Binge drinking și/sau alcoolism

O ușoră intoxicare cu alcool după ce ai băut ceva whisky este de cele mai multe ori inofensivă, atâta vreme cât nu te-ai urcat la volan și ai creat potențialul unei nenorociri. În rest o să obții o stare de relaxare și adesea de veselie, considerată ca fiind acceptată social. Lucrurile încep să devină dificile atunci când oamenii încep să bea mai mult decât poate corpul să ducă. În funcție de dispoziția fizică și de fațetele urâte și întunecate ale personalității tale se poate ajunge de la stări de vomă la violență, agresivitate și pierderea totală a controlului. Astăzi cele mai multe discuții sociale se fac pe tema a ceea ce se numește binge drinking, adică mai simplu spus a bea de dragul băutului sau mai exact pentru a te face praf.

Nu trebuie să confundăm binge drinking-ul cu alcoolismul pentru că atât premisele cât și efectele diferă. Este perfect posibil să bei cantități mari de alcool și de fiecare dată să te intoxici cu componentele chimice (adică să-ți bei mințile) fără ca în cele din urmă să ajungi sau să fii dependent. Poți fi, fără mândrie fie spus, un heavy drinker. Linia dintre un pahar de relaxare după servici și nevoia de un pahar pentru a te relaxa este de data asta foarte fină, iar cei care o trec nu observă asta decât prea târziu.

Dependența intervine atunci când intoxicarea nu mai este dorită ci este necesară. Aici vorbim despre un aspect calitativ și nu neapărat despre o corelare cu cantitatea. Dacă simți că ai nevoie de un păhărel, fie el și de single malt de 30 de ani vechime, ca să funcționezi ca lumea, atunci ar trebui să știi că acesta este un important semnal de alarmă. În mod clasic nevoia de a bea ca să uiți este cea care creează premisele dependenței, pentru că îți este tare greu să ții pasul cu realitatea, fără a avea un stimulator al stării de bine. Următorul pas este doar chimic și este cel mai grav, atunci când corpul are nevoie de cantitatea necesară de alcool pentru a funcționa.

Alcoolismul în fazele incipiente poate fi ușor ascuns față de cei dragi și de restul oamenilor, dar netratarea lui nu va face decât să ruineze vieți și adesea nu e vorba doar de a celui care nu se poate abține de la consumul de alcool.

Când alcoolul este consumat în cantități mici și totdeauna responsabil, riscurile pentru sănătate sunt minime. Există chiar o dovadă că un consum moderat de alcool, adesea vin sau bere, care sunt considerate alimente, face chiar mai bine organismului decât totala abstinență de la consum. Punctul de break even este în jurul cifrei de 80 de grame de alcool pur pe zi consumat. E ciudat pentru că aceasta este cantitatea de alcool dintr-o sticlă de vin de 12%.

Responsabilitatea socială

Bineînțeles că industria are o mare responsabilitate aici, mai ales că pe plan local, educația față de adevăratele efecte ale alcoolului nu există. Părinții și profesorii sunt cei care ar trebui să se găsească în prima linie. E foarte dificil să le spui tinerilor că nu e nimic rău să spui stop consumului de alcool când restul de adverturi le spune că e uncool și că nu ești un laș dacă nu bei sau dacă știi când să spui gata. Ar trebui să știe că acest fapt e smart.

Noile generații se confruntă de mici cu reclamele la băuturi alcoolice. Cele la whisky sunt oricum cele din zona premium, dar nu le scuză asta cu nimic. Chiar dacă în sinea ta știi că alcoolul poate fi un lucru dăunător, mesajul agențiilor a transformat inițial informația în derizoriu pentru a putea fi luat ca o distracție, pe principiul booze is fun. De cele mai multe ori oamenii se simt bine consumând alcool, iar petrecerile tematice organizate de firmele de marketing ale importatorilor români induc totdeauna această idee.

Și totuși mă întreb care este și responsabilitatea noastră, a celor care scriem despre whisky sau orice alt alcool? Este posibil ca în urma articolelor scrise de mine ca și entuziast al fenomenului să readuc la patimă un fost alcoolic? Trebuie oare să fac o prezentare a unui brand de whisky fără să vorbesc despre caracteristicile uleiului de fuzel pe care-l conține și care îți poate produce intoxicarea sângelui, doar pentru că sunt plătit de cei de aici, care nici ei nu au habar de asta pentru simplu fapt că nici lor nu le-a spus nimeni?

Bineînțeles că industria poate să facă mai multe folosind banii alocați către un marketing bazat pe knowledge spreading și nu pentru a livra marfă 2+1 sau a cumpăra exclusivități în HORECA. Chiar și oamenii de media sunt responsabili când pun în paginile revistelor o reclamă fabuloasă cu un tânăr din zona de executiv management care bea un whisky și radiază de prosperitate și bucurie. Bineînțeles că noi, cei ce scriem pe site-uri, suntem responsabili să promovăm un consum adecvat și să-l și practicăm, pentru că nu ne costă nimic. Însă, chiar și așa, fiecare este responsabil pentru soarta sa, dar măcar să nu le-o îngreunăm noi.

Cred într-un melanj de educație de acasă, educare și responsabilitate crescută a tuturor factorilor implicați în producerea, importul, distribuția și promovarea alcoolului, în speța noastră whisky-ul. Istoria ne-a învățat că Prohibiția nu ne-a ajutat cu nimic, dar nici un Turn Babel nu a fost vreodată de folos.

Tudor Bălteanu, Whiskypedia România