De ce par tații stânjeniți la locul de joacă?

Exact așa arată cei mai mulți dintre bărbații pe care i-am văzut alături de copiii lor la locul de joacă. Și când spun alături, de cele mai multe ori sunt literalmente alături. Copiii se joacă singuri iar ei ii supraveghează, asta în cel mai bun caz. Mai sunt și domnii care se joacă pe telefon, vorbesc la telefon fără pauză, sau cei ocupați să scaneze mămicile sau bonele pe sub ochelarii de soare. Da, femeile observă când sunt scanate.

Primul domn pe care l-am surprins în această ipostază, a tatălui stânjenit, e unul din vecinii mei. Are un băiețel superb de vreo doi ani jumate, foarte inteligent și sociabil. Tatăl pare însă că nu știe ce să facă cu el. E complet pierdut când iese cu el în parc și singurele momente în care interacționează cu copilul sunt acelea în care îl roagă să fie atent să nu se lovească. E ca și cum ar fi ieșit în parc cu copilul altcuiva.

Mai apoi au fost domnii care se jucau pe telefon (nu scriau mailuri, am tras cu ochiul!), în timp ce copiii lor încercau să-i atragă la joacă cu diverse exclamații de tipul “Tati, uite ce mașină!”. “Da, da…” venea și răspunsul, fără însă ca tatăl să ridice privirea din telefon.

Nu știu ce relații ați avut cu tații vostri, vă spun doar că tatăl meu era cel mai tare din fața blocului. Nu, ceilalți copii nu credeau asta, dar eu și sora mea am simțit asta mereu. Pentru ca tata nu prea spunea NU la joacă, chiar dacă asta însemna să-i prindem părul în fel și chip, să se joace cu păpușile, sau să ne satisfacă curiozități de genul “cum funcționează pistolul de lipit”. Tata era doar al nostru. Din momentul în care intra pe ușă până când adormeam seara.

Dragi domni, copiii voștri nu cunosc relaxarea jucatului pe telefon. Și dacă e să mă întrebați, sper s-o cunoască cât mai târziu posibil. Ei știu să se joace cu nisip, cu mingea, cu mașini, păpuși, cuburi, piese lego, cărți de colorat, pictat, dansat, cântat,puzzle. Până și la desene animate e mai bine!… întelegeți unde bat.

Copiii voștri nu știu că aveți un job stresant, că uneori trebuie să răspundeți la mailuri și de acasă, că nu aveți bani de rate, că vă doare capul sau că pur și simplu sunteți foarte obosiți.

Ei știu doar că vor să se joace în parc cu tata, un tată pe care nu-l văd mare parte din zi pentru că merge la serviciu. Și mai vor ceva important… afecțiune.

Copiilor voștri nu le pasă că sunteți manager, director, profesor, medic, inspector. În general, nici nu le pasă de joburile voastre. Singurul lucru pe care îl vor este să vă simtă lângă ei, și nu absenți.

Jucați-vă! Alergați, faceți curse de mașini, ajutați copilul să se cațere acolo unde vrea, jucați-vă cu păpușile, jucați-vă așa cum vă cer copiii voștri. Nu e nici o rușine dacă faceți toate nebuniile în parc. Așa cum nu e o rușine dacă vă maimuțăriți ca toate cele, dacă alergați de colo-colo sau dacă încercați toboganul. Ba chiar vă prinde bine

Dacă totuși simțiti nevoia să vă mai clătiți ochii (pot să înteleg și asta, sunteți căsătoriți, nu orbi!), poate găsiți un alt loc. Un hypermarket, un mall. Nu de alta, dar e posibil ca una dintre mămicile scanate să se fi împrietenit cu soția, iar la următoarea întâlnire sigur îi va spune că aveați mai multă grijă de decolteul ei decât de copil.

Clipul de mai jos ne arată însă că tații pot avea sclipiri de moment, fix când nu te aștepți.