Diferența de vârstă într-un cuplu

Am învățat devreme că iubirea este liberă. Fără granițe. Iubirea adevarată nu cunoaște limite. Nici de vârstă, nici de avere, nici de bani. O dată în viață îți găsești sufletul pereche. Acum căsătoriile apar după o relație la distanță prin in­ter­net, nu mai zic că nu mai contează diferențele de națio­nalitate, culoarea pielii și poziția socială. Cât despre dife­ren­ța de sex, nici nu mai discut. Dar mai avem ceva: diferența de vârstă.

Întâlnim cupluri în care diferenţa de vârstă este semnificativă şi deşi de cele mai multe ori bărbatul este cel care deţine supremaţia maturităţii, nu sunt deloc rare cazurile în care partenera este ea mai mare.

Dacă ascultăm vocile din popor, în mod special cele vârstnice, totul este o problemă, totul se contestă. Fiecare mișcare este analizată și dezaprobată. La fel se întâmplă și vizavi de relații, mai ales în această arie.
„E prea mare pentru tine/ e prea tânăr”
„E prea sărac/ e prea bogat”
„E divorțat/divorțată”
„Ce o să zică lumea?”
Vă sună cunoscut? Din păcate astfel de judecăți se propagă constant. Pe lângă multe altele. Dar hai să fim realiști. Diferența de vârstă nu e o problemă. De fapt, nimic nu este o problemă. Felul în care tu gestionezi „problema” și felul în care o privești este esențial.
Restul? Ce spune lumea din jurul tău, NU contează. E viața ta și tu ești responsabil pentru ea. Punct.
Dacă există iubire sinceră, înțelegere, comunicare și armonie între voi, de ce ați renunța la acestea din cauza diferenței de vârstă sau din pricina a „ceea ce trebuie făcut” ori „ceea ce zice lumea”?

De obicei, femeile se orientează spre barbați cu câțiva ani mai în vârstă decât ele, explicația de specialitate fiind legată de stabilitatea economică, iar barbații preferă femeile mai tinere pentru că tinerețea echivalează cu sănătatea și fertilitatea.

Vârsta nu atestă maturitatea, educația sau inteligența emoțională. Am întâlnit tineri foarte copți la minte și adulți puerili.
Ceea ce face diferența este, fără doar și poate, dezvoltarea personală a fiecăruia, alături de experiența vieții, desigur.
Pe scurt, autoeducația este cheia. Ea deschide căi nebănuite. Echilibrul interior, ascultarea activă, comunicarea, gestionarea emoțiilor, reacțiile și comportamentul sunt doar câteva dintre ele.
Cu siguranță psihologia și dezvoltarea personală ar trebui învățate încă din clasele primare. Dar dacă acest lucru nu se întâmplă, nu înseamnă că tu singur nu poți investi în tine. Ține minte: cea mai bună invesție e cea în tine însuți.
Când bagajul tău interior e bine pus la punct, atunci, vei deveni 100% responsabil. Vei asculta doar de sinele tău și nu de ceea ce zice lumea.
Trebuie doar să acționezi cu încredere și să-l cunoști pe cel de lângă tine. Caracterul și buna educație sunt cele care contează, restul sunt detalii.