[Video] Cum aleg o sticlă de whisky

Ai zice că la noi în supermarket-uri sau în puținele magazine dedicate whisky-ului găsești o varietate mare de sortimente și nu știi din care să alegi mai întâi. La prima vedere așa ar putea să pară, dar de fapt te înșeli amarnic. Magazinele din Uniunea Europeana din care facem parte au de multe ori mai multe sortimente de oferit, așa că la noi e mult mai simplu să alegi un whisky, decât dacă ești la ei.

În primul rând scopul pe lângă faptul că scuză mijloacele folosite, este un prim criteriu pentru care cumperi un whisky. Evident că vrei să-l bei, dar cum? Dacă vrei să-l folosești la cocktail-uri cumpără un blend, care ar putea să fie neafumat. Dacă vrei să-l bei cu partenerii de afaceri cumpără un single malt îmbuteliat flamboaiant și care nu are neapărat o declarație a vârstei, de exemplu Glenmorangie Signet. E posibil ca oamenii cu care-l împarți să nu aibă nici un habar și să strici orzul pe gâște. Asa că o sticlă care dă bine la imagine te salvează, chiar dacă ai plătit mulți bani pe ea. Dacă vrei să bei un whisky cu prieteni dragi, nu te zgârci și cumpără un single malt japonez – Hakushu 18 YO este o capodoperă, iar dacă vrei să bei un pahar cu tatăl tău, mergi pe mâna unui whiskey american. Parintii noștrii sunt mai de modă veche, sigur vor aprecia un Knob Creek. Dacă vrei să-ți impresionezi iubita, soția sau amanta, alege un irish whiskey, că doar e fin, ușor de băut și aromat, aici ai variante: Jameson, Bushmills, Tullamore Dew.

Mai apare și problema bugetului, care adesea este cea mai importantă. Prețul nu reflectă întotdeauna calitatea unui whisky, dar totuși trebuie plătit de cineva. Poți cumpăra blend-uri geniale pentru sume ce nu depășesc 150 ron. Si aici avem: Black & White, White Horse, Islay Mist 17 YO, Ballantine’s 17 YO, Johnnie Black Label, Jameson Reserve, Woodford Reserve. Acestea sunt whisk(e)y-uri a căror calitate depășește cu mult prețul plătit. Tot așa poți plăti pentru o sticlă de ultra-premium blended scotch și peste 1000 ron fără să fie vorba de vreo ediție limitată. Si aici avem Johnnie Walker Blue Label, Royal Salute 38 YO Stone of Destiny, Chivas Regal 25 YO si altele.

La single malt-uri de obicei entry-level-urile sunt de zece ani vechime și le poți găsi până spre cifra de 250 ron. Cred totuși că o dovadă de maturitate a parfumului, aromelor și gustului o au whisky-urile de 15 ani vechime pe care nu le evita. Începând cu cele de 18 ani, caracteristicile whisky-ului se mută către cele ale cognac-ului.

De reținut este că un whisky dacă e mai vechi nu e obligatoriu mai bun, însă e în mod cert mult mai scump, iar prețul crește exponențial.

La toate astea se adaugă marketing-ul, bată-l focul și tendința de a face whisky-ul premium. Iată un exemplu: dacă pentru zona 250 ron găsești The Glenfiddich 18 YO și The Glenlivet 18 YO, care sunt doi exponenți de baza ai artei distilării scoțiene, află că același whisky de 18 ani de la The Macallan sau Glenmorangie începe de la 550 Ron, doar pentru că pe primul l-a băut James Bond în Skyfall, iar pe ultimul brand l-au achiziționat acum ceva vreme cei de la Louis Vuitton Moet Hennesey.

Concentrația de alcool este un alt criteriu pe care merită să -l iei în considerare. În mod tradițional whisky-ul se îmbuteliază la 40, 43 sau 46% ABV. Poți alege un whisky cask strength, adică îmbuteliat la tăria la care se afla în butoi fără a se interveni. Partea frumoasă la un astfel de single malt este că în momentul în care te decizi să-l bei poți adăuga ce cantitate de apă consideri pentru a descoperi aromele. Nu te bucura că ai luat jack pot-ul. Chiar dacă un whisky are 60% alcool, vezi Glenfarclas 105 sau Aberlour A’bunadh și te gândești că o să-l îndoi cu ceva apă și o să bei mai mult, să știi că la asta s-au gândit și producătorii, așa că astfel de whisky-uri au prețul ceva mai sus decât un whisky îmbuteliat la 40% alcool.

Un lucru e cert pentru mine: nu există cel mai bun whisky din lume pentru că mirosul și gustul sunt experiențe personale, iar un whisky nu trebuie băut pentru că este un statement social sau aspirațional. Data viitoare când vă aflați în fața unui pahar de whisky nu vă râmâne decât să vă întrebați dacă ați ales whisky-ul care vi se potrivește, pentru că whisky-ul nu minte niciodată.

Filmat la E3 by entourage.

Foto: Tiberiu Mînzu